LA PIETA' (Poesia in dialetto siciliano con traduzione in lingua)

« Older   Newer »
 
  Share  
.
  1. Di&Gi
     
    .

    User deleted


    LA PIETA' (Poesia in dialetto siciliano con traduzione in lingua)


    Nun basta la pietà
    pi fari postu a cu’ nun avi nenti
    pi parrari
    pi cu’ nun avi vuci
    pi dari ‘na muddica a cu’ talìa

    Nun bastà ‘na tinciuta
    pi fari di lu munnu
    la nostra prima casa
    né basta ‘na taliata a la miseria
    pi fari di la cuscenza ‘na signura

    Lu pani è duru
    li pinseri arrestanu pinseri
    li paroli
    su’ troppu stanchi pi essiri paroli


    Non basta la pietà/per fare posto a chi non ha niente/per parlare/per chi non ha niente/per dare una mollica a chi ci guarda/Non basta una colorata/per fare del mondo/la nostra prima casa/né basta uno sguardo alla miseria/per fare della coscienza una signora/Il pane è duro/i pensieri/rimangono pensieri/le parole/sono troppo stanche per essere parole.






    IL MARE CALMO - by Maurizio Di Benedetto

    Sul mare, quando è calmo,
    io me ne resto fermo e lo subisco.
    Metto le braccia a croce
    per non farmi risucchiare,
    mantenendo su la testa.

    Dovrò pure respirare!

    Già!
    S'è calmo non mi sbraccio.
    M'abbandono
    Non saprei dove puntare
    Non ho rotte da seguire
    Non ho isole ne fari
    Che mi porti dove vuole!

    Quando invece si stranisce
    mi ribello.
    Prendo a schiaffi i cavalloni
    che mi vogliono ingoiare
    Con le braccia a mulinello
    traccio rotte ed emozioni
    turbamenti e direzioni,
    quando il mare si stranisce
    mi dibatto e faccio strada

    senza rendermene conto

    Le mie braccia stan crescendo
    ed ho un cuore irrobustito
    che ha imparato a sopportare
    il mare calmo





    "Mia" A te Alda Merini... Maestra di Vita - by Sabrina Manente
    Si rivelano i segreti
    nel tuo sguardo limpido.
    sono pagine di Vita.
    Reclusa ed inclusa,
    paziente ed impaziente.
    Lento ed agonizzante
    il supplizio;
    di chi può udire,
    di chi può vedere,
    di chi può toccare.
    Follia ed ingenuità,
    imperfezione di questa
    sudicia perfezione.
    Epidemia di versi
    navigati,
    sofferti,
    acclamati da noi
    ancora giovani
    inesperti “poeti”.
    Io come un segugio
    divoro con avidità,
    la tua poesia e
    mi nutro di quel
    sano e smisurato
    piacere…orgasmo
    incontenibile e ti fai
    Mia…Poesia.






    Lu jornu di Natali - by Francesco Ferrante

    Vaju firriannu a Palermu
    'nta strati e vaneddi
    e nun canùsciu
    la genti, ca caminannu
    a testa vascia,
    m'ammutta e nun dumanna
    mancu scusa.
    Sugnu arvulu
    senza radichi,
    pàssaru sbirru
    ca nun trova 'u nidu,
    emigranti appena sbarcatu
    cu la valigia di cartuni.
    Jettu vuci
    e nuddu m'ascuta,
    anzi, siddiati,
    li cristiani torcinu 'u mussu...
    Eppuru è Natali!
    Tutti ficiru lu vagghia
    pri li picciriddi
    du Terzu Munnu,
    ma di poi talìanu
    sulu li luci 'nta li vitrina
    di li putìi
    e lu fintu sfrazzu
    di li tavuli cunzàti.
    Vaju firriannu a Palermu
    e sugnu stranieru
    ca dumanna cumprensiòni,
    ma nun c'è nuddu
    c'asciuca lu me' chiantu,
    nun c'è nuddu
    ca leggi lu me' duluri!



    by Salvatore Gandolfo
    TRA 'NFERNU E PARADISU

    Siddu ch'asisti 'nfernu e Paradisu,
    nun sacciu eu 'nta quali locu trasu.
    A Gesù Cristu certu l'àiu offisu,
    ma li bistemii mei nun sunnu a casu.
    Ch'àiu statu un piccaturi lu palisu,
    la mala sorti à sciutu di lu nasu.
    'Nta lu me' cori è tutta 'na firita
    fu amaru lu distinu di sta vita.

    L'armuzza nostra sempri sta cuntrita,
    ma speru un jornu chi sarà primiata.
    Si lu Signuri 'n Paradisu 'nvita,
    pintennuti si 'nta la bona strata.
    Già l'arma ti la senti rivirita
    e 'nta lu 'nfernu nun sarà fuchìata.
    Macinga e Marfiu 'n terra su primiati,
    ma di lu Paradisu alluntanati.





    . - by SALVATORE GANDOLFO @

    L'AZZURRU DI LU CELU

    Si maccarruna a cociri un nni vennu,
    lu tempu cu’la Musa mi lu 'ngannu.
    L'azzurru di lu celu va scinnennu
    e di l'astracu talìu chi sta scurannu.

    Li manu allongu e pari mi ci'mpennu,
    ma cu’la fantasìa lu staiu tuccannu.
    Lu sonnu pianu, pianu va vincennu,
    ma lu pinzeri meu sta galuppannu.

    La luna si spicchìa‘n capu lu mari,
    chi di lu celu pigghia lu culuri,
    mentri la notti si sta a ‘mpusissari.

    Na stidda chi si viri cari e un cari
    e un disidderiu esprimu cun arduri,
    mentri la Musa mia, mi fa sunnari




    http://www.michelesarrica.it/newspub/news.asp?page=3
     
    .
0 replies since 31/12/2009, 10:09   1581 views
  Share  
.